Deputatul Sfatului Ţării Chiril Sberea, originar din satul Colibaşi, jud. Cahul, a avut o soartă zbuciumată. Activitatea acestuia este analizată în contextul evenimentelor ce s-au derulat în Basarabia în anii 1917-1918.
A fost un participant activ al Unirii Basarabiei cu ţara mamă,deputat în Sfatul Ţării Provine dintr-o familie de răzeşi din sudul Basarabiei.
După izbucnirea Primului Război Mondial este mobilizat în armata ţaristă.La începutul anului 1917 deţinea deja gradul de subofiţer.La 3 aprilie 1917 la Chişinău se constituie Partidul Naţional Moldovenesc al cărui program prevedea: introducerea limbii române în şcoală, biserică şi administraţie; autonomia bisericească, stoparea colonizării, acordarea de drepturi moldovenilor de peste Nistru etc. Preşedinte de onoare al Partidului Naţional Moldovenesc a fost ales Vasile Stroescu, care, într-o telegramă expediată la Chişinău cu această ocazie, declara: „Sunt la dispoziţia Ţării mele, cu mintea atât cât mi-a dat Dumnezeu, cu toată inima şi cu toată averea” , declaraţie pe care şi-a onorat-o pe deplin.
În scurt timp Partidul Naţional Moldovenesc a dobândit o largă suştinere în mediul populaţiei. A avut loc şi un congres al militarilor moldoveni unde a făcut parte şi Chiril Sberea în calitate de delegat al Regimentului 23 Puşcaşi ,,Moartea”.
Printre cei care au asistat la toate aceste evenimente din Sfatul Ţării şi care a votat pentru Unire, se afla şi Chiril Sberea, membru al Blocului Moldovenesc.
Este greu de imaginat ce fel de sentimente avea sufletul basarabeanului plecat dintr-un sat din sudul Basarabiei chemat să-şi slujească neamul. Aceste evenimente – votarea declaraţiei de unire, prezenţa oficialilor români, oficiul divin în limba maternă, defilarea armatei, banchetul la care a participat în această memorabilă zi de 27 martie 1918 l-au marcat pe toată viaţa. Cu simţul datoriei împlinite, după Unire şi după dizolvarea Sfatului Ţării, Chiril Sberea revine pe meleagurile natale. În 1929-1937 ocupă postul de judecător la Cahul. Ocupaţia Sovietică a României de după război în aducea mari necazuri. La vârsat de 55 de ani este lipsit de dreptul de a practica meseria îndrăgită şi astfel în acea perioadă se începea calvarul românilor basarabeni. Mulţi au murit,alţii au fost umiliţi,deportaţi. În perioada 1947-1952 îl găsim pe Chiril Sberea în postura de învăţător de limbă rusă,apoi în 1952-1956 paznic în Făgăraş. Aceasta a fost recunoştinţa regimului comunist instaurat în România după cel de-al Doilea Război Mondial faţă de un fiu al Basarabiei care şi-a făcut datoria deplin şi cinstit faţă de ţară şi neam.
În ultimii ani de viaţă, Chiril Sberea a locuit la Făgăraş, o perioadă la familia Gheorghe I., de pe strada Tudor Vladimirescu, nr.6, foarte aproape de Biserica Brâncovenească, unde achita cu regularitate taxa pentru ocuparea unei strane.
A decedat la Făgăraş în 6 decembrie 1973 şi este înmormântat în Cimitirul Ortodox din această localitate. Placa funerară fixează sec doar atât: „Chiril Sberea (1893–1973), fost deputat în Sfatul Ţării din Basarabia”.
Autor: Iuliana Frunze, Localitatea Colibași, r. Cahul
