CE ESTE UN BASARABEAN?

Mărturisesc că la începuturi, basarabenii (atâția câți am cunoscut) mi se păreau ciudați, un fel de rude sărace a popoarelor slave, amestec curios de umilință , demnitate și viclenie. Basarabia era pentru mine un loc întunecat și sumbru, în care sărăcia genera o ucigătoare tristețe.

Simțeam că m-aș fi îmbolnăvit inevitabil de nervi, dacă aș fi trăit acolo, mai mult de câteva zile. Dar treptat, citind și cunoscând, ascultând și văzând, mi-am dat seama cât de limitat și de nedrept fusesem, față de această ramură românească , atât de urgisită de loviturile unei Istorii strâmbe.

Un basarabean este un iubitor al plaiurilor sale, un păstrător al credinței străbune și un romantic incurabil. Desigur, imaginea schițată de mine este mai curând un stereotip, dar cred că păstrează încă în conținutul ei și câteva ingrediente reale. Generațiile tinere de basarabeni visează să trăiască la standarde de civilizație cât mai ridicate și nu avem motive să-i condamnăm pentru asta. Mulți pleacă departe, descurajați de o regiune care pare a nu le oferi nicio soluție pentru viitor. Și totuși, rămâne undeva, un fel de fond ancestral, timid, (dar palpabil), prin intermediul căruia mă încăpățânez să pictez în câteva tușe, imaginea basarabeanului văzut de mine.

Un suflet naiv și luminos peste care au lovit toate urgiile posibile, un supraviețuitor prin vocație, care a pășit mai departe, încovoiat, scuipat, pălmuit, împușcat, deportat, batjocorit. Un cumul de talente care explodează în domeniul artistic, cu o energie inimaginabilă. O clopotniță stingheră în mijlocul unui câmp acoperit de grele straturi de cenușă. Un mormânt anonim, de pe fruntea căruia, cerberii au smuls crucea. O bunică și un bunic apăsați de ani și tristeți, privind țintă nucul din curtea umilei lor căsuțe. Șiruri de flăcăi și fete, dansând pătimaș, pe rimurile vestitei tobe moldovenești. Vii fără de sfârșit, mângâiate pe dealuri domoale, de un soare generos. Cetățile bătrâne semănate în vremuri fericite de către marele Ștefan, pe un pământ sfințit . Chișinăul cel verde și frumos aromitor, scăldat într-o lumină paradisiacă, într-o zi de mai. Un grai românesc dulce și nițel arhaic, în care se aud și sunetele unei orchestre cu tonalitate slavă. Dar e o simfonie organică, lipsită de stridențe, pentru că firea moldoveanului e înclinată spre acceptare și bucurie a ospeției.

Ce este un basarabean? O lacrimă nesfârșită, care se prelinge peste un chip zâmbitor și împăcat. Un țintirim cu morminte umile, străjuite de copaci de pe vremea Genezei, care îndrăznesc în nopțile aurite de razele lunii, să șoptească povești și cimilituri năzdrăvane.

Autor: Cristian SANDACHE

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s