Cahulul Istoric

De unde vine denumirea orașului Cahul

Până a căpăta denumirea de Cahul, orașul a perindat mai multe nume: Șcheia, Frumoasa. S-a considerat un timp că denumirea actuală ar fi de origine turcică (Kagul, Kavul), cu presupunerea că ar însemna glod, noroi.

Versiunea cu originea turcică a cuvântului Cahul este doar o legendă întreținută de cei care leagă istoria Basarabiei de ruși, cu justificarea stângace a „eliberării de sub jugul turcesc”. Etnonimul Cahul, nu a fost găsit în nicio limbă turcică.

Harta Moldovei, parte a lucrării „Tabula Geographica Moldauiae – Descriptio antiqui et hodierni status Moldaviae”, Frankfurt und Leipzig, 1771, de Dimitrie Cantemir.

Documentele medievale, scrise în slavonă, cu mai bine de 500 de ani în urmă, atestă toponimul Cahul (în forma slavizată Cahov), deci avem o dovadă a vechimii acestuia.

În româna veche a existat cuvântul Cahulă. O variantă fonetică a acestui arhaism este Caulă/Căulă, cu omiterea literei „H” intervocalică. De altfel, mulți dintre localnici pronunță denumirea orașului omițând litera „H”: Caul/Caulu.

Dicționarele limbii române fixează sensurile arhaismului regional Cahulă: „Plută mică, întrebuințată ca pod umblător” (DEX 2009), „Plută de trecut o apă mică împingând-o cu ghionder” (Scriban 1939), „Plută mică de trecere a unui râu; pod umblător” (DAR 2002) , „Luntre pescărească rudimentară, de obicei scobită dintr-un trunchi de copac” (DEX 2009), „Luntre făcută dintr-un trunchĭ scobit de umblat pe bălți la pescuit ori la vânat”, toate precizând originea necunoscută a termenului care desemnează această luntre monoxilă (dintr-un lemn).

Relația dintre toponimul Cahul și vechiul cuvânt românesc „cahulă” este evidentă. Dificultatea pe care o întâmpinăm este legată însă de originea termenului. Primul său sens, de luntre primitivă, monoxilă, adică scobită într-un singur trunchi de copac, de obicei lungă, semănând cu un tub, s-ar putea să ne ajute în deslușirea originii sale pe terenul paleolingvisticii indoeuropene.

Termeni apropiați, semantic și ca formă, se atestă în mai multe limbi indoeuropene vii, iar alții au fost restabiliți în limbile indoeuropene moarte:

Spre exemplu în lituaniană cuvântul „Kaulas” înseamnă – os, fluier al piciorului,aceiași semnificație o are și cuvântul „Kauls” în letonă, Caulis din latină, are sensul de tulpină a unei plante, de regulă goală în interior, stâlp/arbore cilindric.

Specialiștii în paleolingvistică sunt unanimi în părerea că toți acești termeni derivă dintr-un singur etymon indoeuropean: *Kaw(ǝ)l / *Kowos cu sensul primar de Os tubular, tub/țeavă din orice material, de regulă scobită în lemn.

Originea denumirii orașului Cahul se pierde în negura timpului, fiind, într-un fel, ecoul unei perioade străvechi din istoria civilizației indoeuropene.

Prima mențiune

Prima menţiune într-un document oficial, eliberat de cancelaria domnească a localităţii care a existat pe locul unde astăzi este situat oraşul Cahul, se referă la 2 iulie 1502.

În acel an Ştefan cel Mare, domnitorul Ţării Moldovei, cumpără de la diferite persoane mai multe sate şi le dăruieşte mănăstirii Putna.

Între satele cumpărate de domnitor figurează şi satul Şcheia aflat „în gura Frumoasei”, care pe parcursul secolelor şi-a schimbat numele în satul Frumoasa.

Orașul Cahul

Din 1835, prin ucazul ţarului rus Nicolai I localitatea primeşte statutul de centru administrativ teritorial (uezd) şi oraş, numit Cahul.

1838, guvernatorul militar al Basarabiei Pavel Fiodorov (1791-1855) a cumpărat pentru soția sa Ecaterina moșia Formoza (Frumoasa).

În 1835, prin decretul țarului Nikolai I, moșia Frumoasa a obținut statutul de oraș județean.

În 1838, Pavel Fiodorov i s-a adresat țarului ca orașul Formoza să fie redenumit în Cahul – în cinstea victoriei armatei ruse asupra turcilor pe râul Cahul. Guvernatorul a desenat pentru Cahul planul orașului (în culori) cu străzi largi și piețe. Acest plan se păstrează în muzeul orașului.

Județul Cahul între anii 1856-1878

Trei județe din sud-vestul Basarabiei care în urma Tratatului de Pace de la Paris încheiat la 1856 a fost retrocedat Țării Moldovei, de către  Imperiul Țarist, acestea fiind: Cahul, Bolgrad și Ismail, adică gura de vărsare a Dunării.

În urma unirii Țării Moldovei cu Țara Românească la 1859 această regiune administrativ-teritorială a intrat în componența noului stat  România. În urma Tratatului de la Berlin din 1878 România retrocedează acest teritoriu cu o suprafață de 9.642 km², primind în schimb Dobrogea cu o suprafață de 15,570 km².

Recensământul din 1864 fixează pentru oraşul  Cahul 926 de case, 1146 de familii, 2 biserici. Catedrala Sf. Arhanghel Mihail, construită în 1837-1850, este ctitoria familiei Fiodorov. Biserica rusă din mahalaua Lipovanca a fost ridicată în anii 1856-1857.

Sursele documentare atestă pe teritoriul oraşului la vreo 20 de mori de vânt, câteva oloiniţe, ateliere de fierărie şi lemnărie, mici fabrici de olane şi cărămizi, o topitorie de seu, o instalaţie de prelucrare a lânii, o boiangerie etc. Principala ocupaţie a locuitorilor era, bineînţeles, agricultura şi creşterea animalelor.

Autor: Ion Ghelețchi