Un soi de neliniște…

Autor: Mihai Crețu

Mihai Crețu este absolvent ale Facultății de Științe Juridice, Sociale și Politice din cadrul Universității „Dunărea de Jos” din Galați și cofondator cahul.ro.

Un soi de neliniște mă macină în ultima perioadă și nu mă poate lăsa indiferent dezastrul sanitar (și nu numai) care are loc în Republica Moldova. Un sistem sanitar aflat în colaps în care fiecare scapă cum poate. Spitalele sunt pline până la refuz. Oameni infectați peste tot. În același timp încă aud oameni care spun că „pandemia nu există, că totul este o invenție, că cineva vrea să se îmbogățească pe spatele nostru, că vor să ne controleze, ” iar lista poate continua cu diferite teorii ale conspirației. Iar „cireașa de pe tort” este o clasă politică (dacă o putem numi așa) care este inertă la dezastru în care se află cetățeanul de rând al Republicii Moldova.

Continue reading “Un soi de neliniște…”

„Ceva e putred în Danemarca noastă…”

Autor: Mihai Crețu

Mihai Crețu este absolvent ale Facultății de Științe Juridice, Sociale și Politice din cadrul Universității „Dunărea de Jos” din Galați și cofondator cahul.ro.

Peste 30 % dintre românii basarabeni declară că sunt pentru Unirea Republicii Moldova cu România (iar numărul acestora este în continuă creștere). În același timp vedem cum partidele unioniste din R. Moldova nu reușesc să acumuleze suficiente voturi astfel încât să-i reprezinte în legislativul de la Chișinău pe cei care își doresc unirea celor două state românești. Ce se întâmplă ? De ce mai bine de o treime dintre cetățenii Republicii Moldova nu au o reprezentare parlamentară? Undeva s-a produs o fractură între electorat și partidele unioniste din Republica Moldova sau pur și simplu această fărâmițare a segmentului unionist este una iritantă pentru electoratul care pe timpuri (a se vedea perioada anilor ’90) era foarte disciplinat și coagulat? Sunt doar câteva întrebări la care ar trebui să răspundem sincer dacă într-adevăr ne dorim să fim o vocea care va fi auzită în viitorul parlament de la Chișinău.

Continue reading “„Ceva e putred în Danemarca noastă…””

Apel la memorie

Fiecare dintre noi are o poveste în spate, iar uneori poate chiar o dramă. Bunicul meu, Crețu Ignat avea 14 ani pe 28 iunie 1940. S-a născut și a trăit în România. Iar pe 28 iunie 1940 a fost deposedat de cetățenia română și a devenit peste noapte cetățean sovietic.

Sora și frații săi au avut aceeași soartă: au fost martorii deportărilor staliniste, au supraviețuit foametei din ’46-’47. Dar drama cea mare a fost alta: cel mai mare dintre frați, Crețu Gheorghe, a rămas în 1944 în comuna Dor Mărunt, jud. Călărași (unde s-au refugiat mai multe familii de români basarabeni originari din Speia, Anenii Noi).

Continue reading “Apel la memorie”

Adevărul care (ne) doare: Cimitirul Țiganca

Din todeauna am ştiut că morţii trebuiesc respectaţi fie că în timpul vieţii au fost buni sau răi. Însă cred că de această lege nescrisă nu au ţinut cont cei care atât în perioada regimului sovietic cât şi astăzi mai profanează morminte sau chiar cimitire întregi.

De mult timp îmi doream să vizitez cimitirul de la Ţiganca (r. Cantemir), însă nicidecum nu reuşeam să-mi fac un pic de timp liber. Totuşi în luna lui Făurar a anului curent am vizitat cimitirul unde îşi găsesc somnul de veci 1020 de ostaşi români care şi-au dat viaţa pentru patrie, pentru reîntregirea poporului român. Ostasi care au trecut Prutul in vara lui 1941 pentru a-si  dezrobi fratii de jugul bolsevic.

Continue reading “Adevărul care (ne) doare: Cimitirul Țiganca”